Cupcakes cu Avocado și Morcovi - reteta pentru copilasi dar nu numai ei | Comentarii articol
21/6/2018
Comenteaza / Pune o intrebare
✔️ Dacă ți-a plăcut articolul sau ți-a fost de folos, apreciază-l cu un share! Aceste informații le pot fi utile și altor mămici sau tătici. Îți mulțumim anticipat! ❣️
Subiecte tratate:
Tema:
Ultimile 7 comentarii
Sunt o femeie implinita, si pentru acest lucru in multumesc zilnic Bunului Dumnezei care mi-a dat un sot bun, intelegator si iubitor si o familie frumoasa formata din fetita noastra de 4 anisori si printisorul mic care e pe drum (25 saptamani), si care urmeaza sa fie adus de Mos Craciun. Ce mai pot cere de la viata, sanatate sa imi pot creste copilasii si dragostea, intelegerea si respectul sa continue pana la adanci batraneti, iar drumul lor in viata sa fie unul drept. Un sfat tuturor celor care nu au copii, faceti cat aveti timp si puteti macar un copilas pentru ca ei sunt lumina ochilor, si fara ei, mereu veti purta dioptrii.
Buna...un gand cald tuturor mamicilor,pentru sinceritate si pentru faptul ca avem bucuria de a naste copii.Aici ma aflu si eu am doi baieti frumosi si bataiosi....da,da dar unde vom vedea copii cuminti si babe frumoase.Prima experienta a fost placuta pe parcursul celor 9 luni de sarcina fara dureri si fara greturi,munceam mult si nu aveam nici o durere......pana cand am ajuns la final si atunci am stiut cum sa ti se vorbeasca urat de catre unele asistente si doctorul care a asistat la nastere,la 4 dimineata mi se rupsese apa,dupa care au inceput ingrozitoarele dureri mergeam ca un catel pe holuri nu mai puteam tipam cat ma tinea gura,si asistentele tipau la mine ca nu sunt singura care nasc,dar ele nu aveau durerile mele....ma topeam pe picioare si ceream din minut in minut sa mi se faca o injectie de dilatare de stopare a durerior ingrozitoare,si atunci o doctorita mi_a spus,nu exista asa ceva,nu credeam ca nu exista pentru ca sora mea a avut acea injectie.La 12 ,30 am nascut primul baietel de 4,300 kg eram tare fericita,l_am cerut in bratele mele si l_am sarutat,atunci iar mi sa spus;mai lasa sentimentalismele,foarte urat,a tras de el si ia rupt si clavicula am chinuit putin cu el dar i_am multumit domnului ca am scapat.La al doilea nici nu am simtit ca nasc toti s_au purtat frumos cu mine si chiar radeam in timp ce nasteam.Acum sunt insarcinata in 16 saptamani am avut multe greturi,probleme cu mancarea,m_am patat pe fata,ma doare burta si mi se umfla picioarele,eu sper din toata inima sa fie fetita imi doresc tare mult.Abia astept sa aflu ce este numar zilele ca baietii care faceau armata.Chiar in momentul asta ma loveste in burtica,cred ca este bucuroasa,sau bucuros,ce o fi sanatosi sa fie.Eu propun pentru subiect:COMPORTAMENTUL DOCTORILOR SI CUM SUNT TRATATE MAMELE IN SPITAL.A uitam,amandoua nasteri sunt pe cale naturala eu sunt contra cezarienilor,doar daca este ceva complicat sa se recurga la cezariana,amandoi baieti au fost mari unul de 4,300kg si celalant de 4 kg si nu am avut teama.
Am primit o lectie de viata foarte importanta....in 2009 am nascut un baietel,eram cei mai fericiti parinti din intreaga lume si parca pluteam de fericire...doar ca Dumnezeu a hotarat alt curs al situatiei pentru noi,poate ca eram prea mandri de noi si de comoara ce am primit-o...la 16 ore dupa nastere baietelul nostru a decedat.Sufletele ne erau pustiite si indurerate,dar am hotarat sa fim tari si sa incercam sa trecem peste aceasta tragedie din viata noastra,gandindu-ne ca totul s-a intamplat cu un anume motiv,doar de El stiut!Asa a si fost!Stiti cum se spune,tot raul spre bine!acum avem o fetita de 2 anisori,frumoasa foc si parca desprinsa din imaginile cu zane din povesti...si un baietel de doar 1 luna pe care simt ca Dumnezeu ni l-a dat ca o recompensa in urma celui pierdut,ca o recompensa a rabdarii si credintei noastre.Ei sunt alinarea sufletelor noastre si motivul pentru care traim,comoara noastra de pe lumea aceasta!!nu am vrut sa va intristez,din contra,vreau sa incurajez femeile care poate au trecut printr-o situatie asemanatoare sau poate mai grava....Nu va pierdeti speranta!Chiar daca situatia e foarte dureroasa, multumiti lui Dumnezeu pentru ea,asta inseamna ca in viitor veti primi ceva mult mai bun!Va urez crestere usoara,sa aveti fericire in familii si copii sanatosi!!!!
Si eu am onoarea sa fiu in randul mamicilor. Am o fetita si inca un bebelus pe drum (sunt in saptamana 7 de sarcina). Printesa noastra de un an jumate e o dulceata de fetita sanatoasa, desteapta, frumoasa, cuminte dar in acelasi timp jucausa. Uneori cand ma gandesc la bebelusul pe care inca nu il vad, nu il simt, nu il cunosc, parca ma incearca un sentiment de neliniste. Oare o fi sanatos? Oare o fi cu mintea intreaga? Oare o fi cuminte si istet? Dar oricat ma framant cu intrebarile acestea nu rezolv nimic. Nu pot schimba sau repara ceva la corpul si mintea lui. Apoi imi amintesc ca viata lui e in mana lui Dumnezeu si ma linistesc. Stiu ca Dumnezeu il tese " in chip ciudat, ca-n adancimile pamantului " si opera lui de arta nu am de gand sa o contest. M-am gandit ca poate mai sunt mamici sau viitoare mamici ca si mine carora le-ar prinde bine incurajarea asta din Scriptura. asa ca va las mai jos cateva din versetele din Psalmul 139. "13Tu(Doamne) mi-ai întocmit rinichii,Tu m-ai ţesut în pântecele mamei mele:14 Te laud că sunt o făptură aşa de minunată.Minunate sunt lucrările Tale,şi ce bine vede sufletul meu lucrul acesta!15 Trupul meu nu era ascuns de Tine,când am fost făcut într-un loc tainic,ţesut în chip ciudat, ca în adâncimile pământului.16 Când nu eram decât un plod fără chip, ochii Tăi mă vedeau;şi în cartea Ta erau scrise toate zilele care-mi erau rânduite,mai înainte de a fi fost vreuna din ele. "
Buna ziua. Ma numesc Camelia sunt deja mamica unui baietel de 3 ani si 7 luni, foarte asteptat care ne-a facut cei mai fericiti parinti. Ne-am hotarat ca daca va mai vrea Dumnezeu sa i facem si un fratior iar acum sunt insarcinata in 35 de saptamani, luna viitoare in august, in jurul datei de 10 va veni pe lume al doilea baietel al nostru. Imi fac griji mai mult ca la prima nastere, nu stiu de ce, vreau sa fie bine sa ajungem cu bine acasa iar curiozitatea mea cea mai mare este cum va fi primit de fratiorul lui acasa. Lui Andrei i plac f. mult copiii, daca vede pe strada o mamica cu un bebe se duce la carut si maungaie bebelusul si ii pupa manutele dar mi-e teama sa nu cumva sa devina gelos pentru ca inevitabil va trebui sa ma ocup mai indeaproape de cel mic...aste este temerea mea dar sper sa fie bine pana la urma. va pup si va tin la curent
Buna.. Eu am doi copii si recunosc ca si mie mi-a fost teama la prima nastere( amandoua nasterile sunt prin cezariana), dar era o teama amestecata cu fericire ca imi voi cunoaste bebelusha. Acum daca ma gandesc bine totul a trecut f repede...parca a durat un minut totul. La a doua nastere stiind la ce sa ma astept recunosc ca mi-a fost mai greu, recuperarea mai lenta dar oricum sunt fericita ca am doi copii minunati.Asta trebuie sa fie si in capul ca ca va fi bine si sa stii ca multe lucruri vor veni de la sine cum ar fi schimbatul papersului, baita si multe altele... Asteptam vesti Loredana
Sunt insarcinata in 28 de saptamni ...mai este putin pana la cel mai asteptat moment.....Am zile in care cad pe ganduri si ma gandesc oare cum va fi nasterea , dar stiind ca in timpul operatiei voi fi anesteziata parca mai ma linesitesc.. Astept cu nerabdare sa imi cunosc bebelusa......dar nu stiu cum va reactiona corpul meu dupa operatie, am uitat sa precizez eu sunt foarte fricoasa....Iar dupa zilele de spitalizare mai am o problema nu stiu daca o sa fiu in stare sa ii fac baita fetitei , nu stiu cum se face, cum trebuie sa feresc buricul etc. Propun ca mesajul lunii sa fie constituit cu aceste subiecte......Cum ne revenim dupa operatia de cezariana , si cum sa facem corect si prudent baita beblusului.
Scrie un comentariu